Educație sanitară și prevenție

Educație sanitară și prevenție

dr. Cornoiu Cristina

medic specialist medicină de familie Cabinet Planificare familială

Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu

Practica medicală are la bază o relație medic-pacient armonioasă, iar noțiunile de educație sanitară și prevenție sunt esențiale dialogului medic-pacient.

Educația sanitară

Pentru a putea combate factorii de risc și pentru a cultiva un stil de viață sanogenetic, este necesară nu numai intervenția medicului, ci și o educație corespunzătoare a individului care să acționeze în interesul propriei sale sănătăți.

Educația sanitară presupune un complex de măsuri tehnico-organizatorice care vizează creșterea gradului de cultură sanitară a individului în vederea însușirii și practicării unor comportamente capabile să asigure păstrarea și îmbunătățirea stării sale de sănătate.

Educația pentru sănătate se referă atât la însușirea cunoștințelor și deprinderilor igienice necesare prevenirii îmbolnăvirilor, cât și la însușirea cunoștințelor și deprinderilor necesare îngrijirii bolilor acute, a bolilor cronice și a primului ajutor medical. Totodată, educația sanitară trebuie să se adapteze problemelor medicale ale individului respectiv, nivelului său de cultură și de înțelegere.

Prevenția

Tipul de prevențieScopul
Prevenția primarăPrevenția apariției bolilor
Prevenția secundarăDiagnosticarea precoce a bolilor (bolile au apărut deja)
Prevenția terțiarăPrevenirea complicațiilor bolilor

Prevenția primară

Îngrijind diferite boli, specialiștii de profil văd pacientul doar după ce boala a apărut și a evoluat. Fiind medicul pacientului de la naștere până la moarte, medicul de familie este de obicei acel medic care vede pacientul înainte ca boala să apară.

Pentru a realiza o prevenție primară eficientă, medicul de familie va trebui să acționeze atât asupra individului, cât și asupra familiei (omul se naște și trăiește într-o familie) și asupra mediului în care aceasta trăiește.

Acțiunile de prevenire asupra individului sunt:

  • acțiuni nespecifice
    • urmăresc prevenirea bolilor în general
    • exemple: educația pentru sănătate, combaterea factorilor de risc
  • acțiuni specifice
    • urmăresc prevenirea anumitor boli
    • exemple: vaccinarea, sterilizarea unor purtători sănătoși (de exemplu – purtătorii de streptococ beta hemolitic de grup A – prevenirea răspândirii infecției și apariției reumatismului articular acut), prevenirea specifică a unor boli necontagioase (de exemplu – prevenirea rahitismului prin administrarea de vitamină D)

Vaccinarea urmărește realizarea unei imunizări specifice împotriva unor boli infecțioase, mai ales la acei indivizi, sau grupuri de indivizi, care prezintă o receptivitate crescută față de boala respectivă.

După cum se știe, imunitatea față de o boală infecțioasă se poate obține în mod activ, prin contractarea bolii, sau prin vaccinare, sau în mod pasiv, prin injectarea de seruri imune sau de imunoglobuline. Prin injectarea de virusuri sau bacterii, omorâte sau atenuate, vaccinarea urmărește să stimuleze sinteza de anticorpi care să apere individul față de boala respectivă.

De remarcat că pentru a fi cât mai eficiente, în cazul unor tulpini variabile, vaccinurile sunt preparate din tulpinile și variantele cele mai actuale, așa cum se întâmplă în cazul vaccinului antigripal.

Pentru a obține o protecție optimă, vaccinurile trebuie administrate după o anumită schemă, la o anumită vârstă (de exemplu – Calendarul Național de Vaccinare publicat de Institutul Național de Sănătate Publică din România).

Există și vaccinuri opționale (de exemplu vaccinul anti-HPV, vaccinul împotriva COVID-19).

Prevenția secundară

Deoarece există foarte mulți factori de risc neinfluențabili, iar mecanismele de apărare ale organismului au anumite limite, oricâte mijloace de prevenție s-ar aplica, până la urmă bolile tot apar. În această situație, bolile trebuie să fie depistate cât mai precoce deoarece în unele boli șansele de vindecare sau de supraviețuire sunt cu atât mai mari cu cât boala este tratată mai precoce.

Depistarea precoce a bolilor se poate face:

  • în cadrul consultațiilor curente
  • în cadrul examenelor de bilanț (consultului periodic)
  • prin intermediul screening-ului
    • screening-ul reprezintă depistarea activă în masă a unor boli care au prevalență crescută, cum ar fi cancerul sau tuberculoza
    • pentru a efectua un screening trebuie să existe metode precise și ieftine de diagnostic, trebuie ca boala respectivă să dispună de un tratament eficace
    • screening-ul se aplică de o echipă pregătită întregii populații, în cadrul unor campanii organizate
    • exemple de screening: screening-ul cancerului de col uterin

Prevenția terțiară

Deoarece bolile cronice au de obicei o evoluție progresivă, atrăgând în procesul patologic tot mai multe aparate și organe și agravând astfel starea de sănătate a bolnavului, după ce bolile au fost depistate, se pune problema tratării corecte și a prevenirii agravărilor și complicațiilor. În acest sens, s-au elaborat o serie de norme privind managementul bolilor cronice.

S-a constatat că prin îngrijirea corespunzătoare a bolnavilor cronici se poate preveni apariția complicațiilor, se poate îmbunătăți calitatea vieții și se poate prelungi viața bolnavilor.

În încheiere, trebuie subliniat faptul că dialogul medic-pacient este cursiv, bazat pe încredere și respect reciproc. Pacientul înțelege importanța informației medicale, oferită adaptat  fiecărui bolnav.

Pacienții de toate vârstele sunt încurajați să apeleze la serviciile personalului medical angajat Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu, care își desfășoară activitatea cu profesionalism și empatie.

Vă așteptăm cu drag!

Vaccinarea anti-HPV

Vaccinarea anti-HPV
 
dr. Cornoiu Cristina
medic specialist medicină de familie Cabinet Planificare familială
Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu
 
  Cancerul de col uterin rămâne al doilea cel mai frecvent cancer la femeile din întreaga lume și reprezintă o prioritate de sănătate publică la nivel mondial. România se află pe primul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește incidența și rata mortalității prin cancer de col uterin.
Cancerul de col uterin poate fi o boală vindecabilă, dacă este diagnosticat și tratat într-un stadiu incipient. Rata de supraviețuire în cazul descoperirii precoce a cancerului de col uterin este de 90%.
Vaccinarea anti-HPV asigură prevenția primară a cancerului de col uterin prin prevenția infecției HPV (Human Papilloma Virus).
Infecțiile tractului genital cu HPV sunt cele mai frecvente infecții cu transmitere sexuală. În cursul vieții sexual active, majoritatea femeilor sunt infectate cu una sau mai multe tipuri de HPV.
În majoritatea cazurilor, infecția HPV îmbracă forme asimptomatice și autolimitante. Infecții persistente cu tipuri oncogene de HPV prezintă riscul de progresie către leziuni precanceroase, care netratate evoluează către cancere din sfera genitală și sfera ORL.
Istoria naturală a progresiei infecției HPV către cancerul de col uterin: infecția cu HPV → persistența infecției cu HPV → progresia către leziuni precanceroase → apariția cancerului de col uterin invaziv.
Au fost descrise în literatura de specialitate 200 de tipuri de HPV, aproximativ 100 pot infecta omul, dintre aceste 100, cel puțin 40 au tropism genital.
Tipuri de HPV:
         tipuri de HPV înalt oncogene
          – HPV 16 și 18
          – produc 70% din cancerele de col uterin
        tipuri de HPV cu risc oncogen redus
          – HPV 6 și 11
          – produc peste 90% din condiloamele genitale sau verucile genitale (tumori benigne la ambele sexe; pot fi dificil de tratat și uneori se pot maligniza)
Infecția cu HPV poate fi ușor dobândită prin simpla atingere directă cutaneo-mucoasă în regiunea genitală, contactul sexual penetrant nefiind absolut necesar pentru transmiterea infecției. Prezervativele reduc riscul infecției cu HPV, dar nu protejează complet.
O femeie cu o infecție persistentă cu un tip de HPV se poate infecta oricând ulterior și cu alte tipuri de HPV. Deși riscul de dobândire a infecției HPV scade odată cu înaintarea în vârstă, riscul ca infecția HPV să devină persistentă crește odată cu vârsta la care femeia a achiziționat infecția.
Infecția HPV are capacitatea de a evada din calea răspunsului imun al gazdei, ceea ce face ca răspunsul în anticorpi specifici anti-HPV după infecția naturală să fie slab și tranzitoriu.
Vaccinul anti-HPV asigură niveluri înalte de anticorpi serici neutralizanți, care transudează din ser la nivel cervico-vaginal, unde determină un răspuns imun local protector.
Infecția persistentă cu o tulpină HPV oncogenă cauzează apariția:
         cancerelor din sfera genitală
         – la femeie: cancerul de col uterin, cancerul vaginal, cancerul vulvar, cancerul anal
          – la bărbat: cancerul penian, cancerul anal
 cancerelor orofaringiene (la ambele sexe)
Metode de prevenție în cancerul de col uterin:
metode de barieră (abstinența și folosirea prezervativului)
prevenția primară (prevenirea infectării cu HPV)
         – vaccinarea precoce anti-HPV, de preferat înaintea începerii vieții sexuale
prevenția secundară (diagnosticul precoce al cancerului de col uterin – screening)
          – citologie convențională (test Babeș-Papanicolau) și citologie în mediu lichid
          – inspecție vizuală cu acid acetic (colposcopie)
          – tiparea  HPV  la  nivel  cervical  pentru  identificarea  tipurilor  HPV  cu  risc oncogen crescut
În România, screening-ul pentru cancerul de col uterin este prevăzut din anul 2012, dar are, conform datelor din literatura de specialitate, o acoperire de numai 10% din populația țintă feminină, populație reprezentată de toate femeile cu vârsta cuprinsă între 25-65 ani, asigurate și neasigurate medical.
Screening-ul trebuie efectuat sistematic, o dată la fiecare 3-5 ani, tuturor femeilor din grupul țintă, testul folosit fiind examenul citologic Babeș-Papanicolau.
Femeile vaccinate anti-HPV trebuie să acceseze în continuare programul de screening de cancer de col uterin. Vaccinul protejează împotriva tipurilor de HPV conținute în vaccin, care provoacă 90% din cancerele de col uterin. El nu protejează împotriva celorlalte tipuri oncogene de HPV, neconținute în vaccin, nici împotriva tipurilor de HPV cu care femeia a fost infectată înainte de a fi vaccinată.
Vaccinul are numai rol profilactic, nu și terapeutic. O leziune cervicală preexistentă vaccinării nu va fi influențată de vaccin.
Momentul optim pentru vaccinare este înaintea apariției riscului de infecție HPV, adică înaintea debutului vieții sexuale. Vaccinarea anti-HPV poate fi efectuată însă oricând pe parcursul vieții sexual active a femeii, deoarece:
         riscul infecției / reinfecției cu HPV se menține pe toată perioada vieții sexual active
         imunitatea naturală după infecția HPV este redusă, tranzitorie
         vaccinarea anti-HPV la o femeie deja infectată cu un tip oncogen de HPV este benefică deoarece va oferi protecție contra celorlalte tipuri de HPV conținute în vaccin. Co-infecția naturală cu mai multe tipuri de HPV este rară.
Nu este necesară testarea HPV înainte de vaccinare, indiferent de vârstă!
Vaccinul anti-HPV este un vaccin preparat prin inginerie genetică, conținând exclusiv proteine virale recombinate cu capacitate imunogenă și lipsite de orice risc infecțios (vaccinul nu produce cancer deoarece vaccinul nu infectează copiii cu HPV).
Proteina virală de capsidă L1 are capacitatea de a se autoasambla în niște particule asemănătoare virusului, imitând de fapt niște capside virale goale, fără acid nucleic în interior, fapt ce le garantează absența riscului infecțios. Prin urmare, vaccinul anti-HPV nu conține virioni întregi (vii atenuați sau inactivați), ci conține numai proteine virale.
Actualmente, în România este disponibil vaccinul 9-valent (Gardasil 9), ce conține proteine non-infecțioase L1 ale tipurilor HPV 6,11 (determină 90% din condiloamele ano-genitale), 16, 18, 31, 33, 45, 52, 58 (determină 90% din totalitatea cazurilor de cancer de col uterin). Acest vaccin este licențiat pentru a fi folosit la persoanele de sex feminin și masculin începând de la vârsta de 9 ani.
Infectarea cu una sau mai multe tipuri de HPV se produce în majoritatea cazurilor la scurt timp după debutul vieții sexuale, motiv pentru care este important ca la momentul primului contact sexual copilul să fie vaccinat anti-HPV. Conform datelor obținute din studiile clinice, fetele și băieții vaccinați la vârsta de 9 ani au un răspuns imun postvaccinal mai robust și mai persistent decât cei vaccinați mai târziu.
Vaccinarea anti-HPV a băieților are:
 beneficii indirecte – băieții sunt surse de infecție HPV pentru fete; dacă ei nu vor fi vaccinați va persista rezervorul de infecție HPV în natură, ceea ce va face imposibilă eradicarea cancerului de col uterin
         beneficii directe – HPV este responsabil de apariția anumitor tipuri de cancere la sexul masculin (cancere din sfera genitală și sfera ORL), precum și de apariția verucilor vulgare, atât la femei, cât și la bărbați
Schema de administrare pentru vaccinul Gardasil 9:
         pentru vârsta de 9-14 ani se aplică schema cu 2 doze (la 0 și 5-13 luni)
         pentru vârsta de 15 ani și peste se aplică schema cu 3 doze (la 0, 2 și 6 luni) Vaccinurile anti-HPV se administrează strict intramuscular, în regiunea deltoidiană.
Studiile efectuate de la lansarea vaccinului anti-HPV (2006) până în prezent au arătat că imunitatea postvaccinală nu scade în timp, motiv pentru care până în prezent nu s-a stabilit necesitatea unei doze de rapel după primo-vaccinare.
Contraindicații absolute de vaccinare: reacție alergică severă (șoc anafilactic) – extrem de rară- după o doză de vaccin administrată anterior sau după una din componentele vaccinului.
Contraindicații temporare: sarcina și afecțiuni acute, moderate sau severe, cu sau fără febră.
Nu reprezintă contraindicații: alăptarea, afecțiunile acute ușoare sau moderate fără febră, imunodepresia, testul citologic Babeș-Papanicolau anormal în antecedente sau în prezent, infecția HPV în antecedente sau în prezent, istoricul de veruci vulgare etc.
Cele mai frecvente reacții adverse la vaccinarea HPV sunt reacțiile locale: durerea, eritemul sau tumefacția la locul injectării, de obicei discrete, tranzitorii; ele arată ca sistemul imunitar răspunde la vaccinare. Alte reacții adverse, raportate mult mai rar, sunt febra, cefaleea și oboseala.
După administrarea oricărui vaccin (inclusiv al celui anti-HPV), persoana vaccinată va fi așezată pe un scaun și va fi monitorizată clinic timp de 15-30 de minute de către persoana care a efectuat vaccinarea , pentru a se asigura că nu va dezvolta o reacție alergică.
ATENȚIE! Vaccinul anti-HPV nu protejează și împotriva altor infecții cu transmitere sexuală.
ATENȚIE! Vaccinul nu determină boli autoimune sau infertilitate la femei sau la bărbați.
  Potrivit unui ordin al Ministrului Sănătății, aprobat pe data de 3 septembrie 2021, a fost extinsă grupa de vârstă pentru vaccinarea gratuită anti-HPV astfel încât să fie incluse și fetele cu vârsta între 14-18 ani. Până acum, vaccinarea anti-HPV se realiza gratuit doar pentru fetele cu vârsta cuprinsă între 11 și 14 ani.
Vaccinarea gratuită anti-HPV se realizează la persoanele eligibile pe baza solicitărilor părinților / reprezentanților legali, care transmit cererile către medicii de familie. Cererile sunt centralizate în ordinea datei de înregistrare, iar trimestrial se solicită Direcției de Sănătate Publică teritoriale numărul de doze de vaccin necesare.
Atât pentru fetele cu vârsta mai mare de 18 ani, cât și pentru băieți, dozele de vaccin pot fi procurate de la farmacie, contra cost, și administrate prin medicul de familie.

Cancerul mamar – material informativ

Cancerul Mamar
 
Material informativ realizat de Dr. Maria Cîrciumaru, medic specialist oncologie-Secția Oncologie a Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu
 
Epidemiologie
Cancerul de san este cea mai frecventa malignitate la femei reprezentand între 20% si 32% din toate cancerele. S-a estimat ca determina 16% – 18% din toate decesele prin cancer, constituind a doua cauza de deces, prima cauza de deces  la femei fiind cancerul pulmonar cu 26%.
Incidenta cea mai crescuta este observata in America de Nord, in timp ce riscul cel mai mic de cancer al sanului este observat in Asia si Africa. Riscul pe viata pentru o femeie de a dezvolta cancer al sanului este de 1 din 7, cu consecinte importante asupra vietii persoanei respective, familiei si  prietenilor ei.
Materialul complet AICI

REGULI PENTRU PREVENIREA INFECȚIILOR ASOCIATE ASISTENȚEI MEDICALE

Siguranța pacienților și a vizitatorilor este o prioritate pentru Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu. La nivelul spitalului funcționează departamentul de Supraveghere și Prevenire a Infecțiilor Asociate Asistenței medicale (SPIAAM), care supraveghează condițiile de igienă spitalicească, dezinfecția și sterilizarea în scopul prevenirii infecțiilor asociate asistenței medicale. Infecțiile asociate asistenței medicale sunt acele boli care pot să apară pe parcursul spitalizării și pot fi afecțiuni virale, dar și bacteriene, pentru care pacientul poate necesita tratament suplimentar sau prelungirea duratei de spitalizare. 
Posibile cauze sunt: deficiențe de igienă, sterilizare, manevre sau îngrijiri medicale, nerespectarea regulamentelor de către pacienți sau vizitatori.
·        Folosiți obiectele dumneavoastră personale de igienă
·        SPĂLAȚI-VĂ PE MÂINI la intrarea și la ieșirea din salon, după folosirea grupului sanitar, înainte și după masă, etc.
·        FOLOSIȚI SERVEȚELE DE UNICĂ FOLOSINȚĂ SAU BATISTA ori de câte ori este nevoie (tuse, strănut)
·        RESPECTAȚI ÎNTOCMAI INSTRUCȚIUNILE PERSONALULUI MEDICAL
·        IGIENA PERSONALĂ ESTE OBLIGATORIE zilnic (în cazul pacienților imobilizați este asigurată de personalul secției)
·        Serviți masa respectând instrucțiunile personalului medical
·        Este interzisă păstrarea bagajelor în salon, sub paturi. Îmbrăcămintea cu care ați venit o veți duce la garderobă
·        Respectați indicațiile personalului medical cu privire la depozitarea alimentelor și colectarea deșeurilor
·        Păstrați curățenia, ordinea și integritatea obiectelor sanitare, a mobilierului și lenjeriei din dotarea salonului

Despre programul naţional STOP FUMAT!

Fumatul in Spitalul Județean de Urgență Târgu-Jiu este strict interzis.
Legea cu privire la interzicerea fumatului a intrat in vigoare la 21 iunie 2002 si a fost modificata prin Legea nr 15/ 2016 Scopul acesteia este de a proteja angajatii si pacientii de efectele nocive ale fumatului pasiv.
In toate zonele din interiorul spitalului: saloane, holuri, balcoane, scari de acces, intrari etc. fumatul este interzis. Aceasta inseamna ca oricine vrea sa fumeze trebuie sa paraseasca cladirea.
Nerespectarea acestei prevederi se sanctioneaza cu amenda intre 100 – 500 RON.
Vreti sa va lasati de fumat?
Stim ca renuntarea la fumat nu este usoara, dar sprijinul este disponibil pentru a-i ajuta pe cei care doresc sa renunte.
PROGRAMUL NATIONAL STOP FUMAT, un program al Ministerului Sanatatii, a luat fiinta in 2007 si este coordonat de Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta”. Sustinut cu ajutorul unei echipe de peste 60 de medici si psihologi din peste 20 de orase din Romania, programul isi propune sa le ofere persoanelor care fumeaza acces la un tratament complet, ce imbina consiliere psihologica de specialitate cu tratament medicamentos, pentru a ii ajuta sa renunte la fumal. Sfaturile specialistilor StopFumat respecta in totalitate recomandarile Organizatiei Mondiale a Sanatatii, aliniindu-se altor programe de acest gen desfasurate pe tot globul.
Astfel, programul National Stop Fumat include:
O linie telefonica cu apel gratuit (cunoscuta sub numele de TelVerde: 0800 878 673) – orice persoana interesata de renuntarea la fumat poate apela aceasta linie si intra in legatura cu un specialist pentru a primi mai multe detalii
Consiliere psihologica privind renuntarea la fumat, sub forma unor intalniri periodice cu un psiholog.
Acces la medicamente gratuite ce usureaza procesul de renuntare la fumat.
Toate informatiile pe aceasta tema le gasiti aici: https://stopfumat.eu/

Prevenirea primară, secundară și terțiară:

Prevenirea primară, secundară și terțiară sunt trei termeni care afișează gama de intervenții disponibile experților în domeniul sănătății

Prevenirea include o gamă largă de activități – cunoscute sub numele de „intervenții” – destinate reducerii riscurilor sau amenințărilor la adresa sănătății. Este posibil să fi auzit că cercetătorii și experții în sănătate vorbesc despre trei categorii de prevenție: primar, secundar și terțiar. Ce se intelege prin acești termeni?

Prevenirea primară:
Prevenirea primară are ca scop prevenirea bolii sau a vătămării înainte ca aceasta să apară vreodată. Acest lucru se realizează prin prevenirea expunerilor la pericolele care provoacă boală sau vătămare, modificând comportamente nesănătoase sau nesigure care pot duce la boală sau vătămare și la creșterea rezistenței la boli sau vătămări în cazul în care ar trebui să apară expunere. Exemplele includ:

  • legislație pentru interzicerea sau controlul strict privind utilizarea de produse periculoase (de exemplu, azbest) sau pentru a impune practici sigure și sănătoase (de exemplu, utilizarea centurilor de siguranță și a cască pentru biciclete);
  • educație despre obiceiuri sănătoase și sigure (de exemplu, să mănânci bine, să faci exerciții fizice în mod regulat, să nu fumezi);
  • imunizare împotriva bolilor infecțioase.

Prevenirea secundară:
Prevenirea secundară își propune să reducă impactul unei boli sau vătămări care a apărut deja. Acest lucru se realizează prin detectarea și tratarea bolii sau a vătămării cât mai curând posibil pentru a stopa sau a încetini progresul acesteia, încurajând strategiile personale de prevenire a remanierii sau reapariției și punerea în aplicare a programelor pentru a readuce oamenii la sănătatea și funcția lor inițială pentru a preveni problemele pe termen lung. Exemplele includ:

  • examene periodice și teste de depistare pentru depistarea bolii în cele mai timpurii stadii (de exemplu, mamografii pentru detectarea cancerului de sân);
  • zilnic, aspirina in doze mici și / sau programe de dietă și exerciții fizice pentru a preveni atacurile de cord sau accidentele vasculare cerebrale;
  • munca modificată corespunzător, astfel încât lucrătorii răniți sau bolnavi să se poată întoarce în siguranță la locul de muncă.

Prevenirea terțiară:
Prevenirea terțiară urmărește să reduca impactul unei boli sau a unei vătămări care are efecte de durată. Acest lucru se realizează prin a ajuta oamenii să gestioneze problemele de sănătate și leziunile de lungă durată, adesea complexe (de exemplu, boli cronice, deficiențe permanente) pentru a îmbunătăți pe cât posibil capacitatea lor de funcționare, calitatea vieții și speranța de viață. Exemplele includ:

  • programe de reabilitare cardiacă sau accident vascular cerebral, programe de gestionare a bolilor cronice (de exemplu, pentru diabet, artrită, depresie etc.);
  • grupuri de sprijin care permit membrilor să împărtășească strategii pentru a trăi bine;
  • programe de reabilitare profesională pentru recalificarea lucrătorilor, pentru noi locuri de muncă, atunci când s-au recuperat, pe cât posibil.

Mergând „în amonte”:
Pentru a ajuta la explicarea diferenței, luați acest exemplu. Să zicem că sunteți primarul unui oraș în apropierea unei găuri de înot folosite de copii și adulți deopotrivă. Într-o vară, aflați că cetățenii dezvoltă erupții grave și persistente după înot, ca urmare a unui iritant chimic în râu. Decideți să luați măsuri.

Dacă vă apropiați de compania din amonte care evacuează substanța chimică în râu și o faceți să se oprească, vă implicați în prevenirea primară. Înlăturați expunerea periculoasă și preveniți erupțiile în primul rând.

Dacă ceri salvamarii să verifice înotătorii în timp ce ies din râu pentru a căuta semne de erupție cutanată care poate fi tratată imediat, te implici în prevenirea secundară. Nu preveniți erupțiile, dar le reduceți impactul tratându-le din timp pentru ca înotătorii să-și poată recăpăta sănătatea și să se descurce cât mai repede în viața de zi cu zi.

Dacă configurați programe și grupuri de sprijin care îi învață pe oameni să trăiască cu erupțiile lor persistente, vă implicați în prevenirea terțiară. Nu preveniți erupțiile sau să faceți probleme cu ele imediat, dar le înmuiați impactul ajutând oamenii să trăiască cu erupțiile lor cât mai bine.

Pentru multe probleme de sănătate, este necesară o combinație de intervenții primare, secundare și terțiare pentru a obține un grad semnificativ de prevenire și protecție. Cu toate acestea, așa cum arată acest exemplu, specialiștii în prevenție spun că mai mult „în amonte” este rezultatul negativ al sănătății, probabil că orice intervenție va fi eficientă.

Skip to content